Oricare dintre voi ar putea fi un președinte mai bun

Aveți norme, taskuri, deadline-uri, o lungă listă cu „To do”, care nu se mai termină niciodată. Iar în fiecare zi o luați de la capăt.

Când vorbiți cu angajații, când mergeți la bancă, la un creditor sau furnizor, pentru afacerea sau jobul vostru în care investiți cel mai mult timp, energie sau bani, puneți pe masă cifre concrete, un buget, un business plan, alături de o poveste în care spuneți că, dacă veți reuși, îi veți plăti pe toți.

Urmează apoi operarea de zi cu zi în care comparați cifrele, evaluați vânzările și vedeți dacă sunteți sau nu în buget sau dacă businessul merge conform planului. Indiferent cine sunteți și ce poziție ocupați, trăiți cu această teroare zi de zi.

Întrebarea este de ce voi, la rândul vostru, nu îi evaluați la fel pe cei care odată, la patru sau cinci ani, vă promit ceva și vă cer votul. De ce nu-i analizați, măsurați și evaluați la fel? De ce avem aceeași clasă politică, aceleași personaje, aceeași urmași, de la o generație la alta și nu îi dați afară?

Problema nu este la ei, ci la voi. Avem ceea ce avem, ceea ce urâți, ceea ce disprețuiți, ceea ce credeți că nu vă reprezintă, din cauza voastră, nu a lor. Pentru că nu le cereți socoteală, pentru că nu îi validați, pentru că îi lăsați să se aleagă singuri, avem rezultatul pe care îl criticați.

Când vă rupeți mașina într-o groapă, când boala vă aduce cu forța într-un spital, când criticați sistemul de învățământ care produce corigenți, când plătiți dublu ca să traversați munții pentru că nu s-a făcut nicio autostradă, când îi admirați în sinea voastră că s-au descurcat pe cei care lucrează cu statul pe prețuri duble sau triple când voi trebuie să le reduceți, gândiți-vă că toate aceste lucruri se întâmplă din vina voastră și, mai mult decât atât, voi sunteți cei care le plătiți facturile.

Cei care au pe mână puterea politică și administrativă, președinte, guvern, primari, miniștri sau instituții publice, lucrează cu banii voștri, strânși din taxele și impozitele pe care le plătiți voi. Ei nu vin cu bani de acasă, ci dimpotrivă.

Ei cheltuiesc banii voștri așa cum vor ei pentru că îi lăsați.

În 2005, când s-a redus impozitul pe venit la 16%, v-ați bucurat, v-au rămas bani mai mulți în buzunar, dar nu v-ați pus problema ce fac ei, cei care conduc statul, cu banii pe care i-au obținut în plus din creșterea economică. Peste noapte, numărul de angajați la stat a crescut, prețurile la bunurile și serviciile achiziționate s-au umflat, au apărut proiecte de investiții halucinante – panseluțe, ceasuri de aur, săli de sport la țară, terenuri de fotbal în pantă, etc., iar banii voștri au dispărut.

În 2010, când vi s-au luat banii prin creșterea TVA sau tăierea salariilor (prima dată s-au tăiat salariile în sectorul privat) sau prin creșterea cursului valutar, nu v-ați pus problema ce se întâmplă și cum am ajuns aici. Obiectivul fiecăruia dintre voi era să reziste cum poate în fața crizei și să nu fie el cel care „să moară”. Din păcate, au murit peste 100.000 de firme și 500.000 de locuri de muncă s-au distrus.

Cand a venit euroacciza, v-ați uitat la preț la benzinării, ați înjurat, dar ați plătit.

Când a venit taxa pe stâlp, ați înghițit și asta pentru că erau afectate doar companiile mari. Dar ele au redus investițiile, nu au mai făcut angajări și v-a afectat și pe voi.

După câteva luni, ați simțit pe pielea voastră și în vânzări că economia nu mai crește.

V-ați uitat la guvern cum se împrumută ieftin, dar nu ați întrebat și nu v-ați răzvrăit când banii stăteau în cont și nu mai intrau în economie. Pe voi v-a afectat acest lucru pentru că pe Guvern nu cred că îl interesează atâta timp cât țintele macro erau îndeplinite.

Dacă lucrurile nu vor mai merge bine, dacă economia nu va mai merge înainte, iar Guvernul va avea nevoie de bani, oricând se pot majora taxele și impozitele. Istoria ultimilor patru ani demonstrează acest lucru.

Cu toate că voi, cei peste trei milioane de oameni din sectorul privat, contribuiți în fiecare an cu 35 de miliarde de euro din 46 de miliarde de euro la bugetul total al României nu vă preocupă unde sunt folosiți și unde se duc banii. Stiați că avem două milioane de asistați sociali care au o factură anuală de 4 miliarde de euro?

Știați că cei de la putere și din administrați au pe mână în fiecare an 19 mld.euro și decid cum vor unde se duc banii?

Acolo și aici sunt banii voștri pentru care nu cereți deloc socoteală. Dar vă enervați și vreți să plecați și îi îndemnați pe copiii voștri să plece din țară pentru că nu mai suportați fie sistemul fiscal, fie sistemul de sănătate, fie sistemul de învățământ sau cel juridic.

Gândul.info, parte a grupului Mediafax, ca și Ziarul Financiar, a pornit acum o săptâmână campania „Vreau președinte„. Poate toți am vrea să fim președinte, să fim în poză cu mai marii lumii, să intrăm în istorie, dar fără luptă nu se poate. Oricare dintre voi ați putea fi un președinte mai bun pentru România decât cei care se bat acum.

Start pentru „VREAU PREȘEDINTE”

Dar pentru a fi mai bun decât ei, trebuie să intri în arenă. Iar voi nu vreți să vă luptați, nu vreți să ieșiți în față să protestați, preferați să lăsați votul vostru să treacă, stând picior peste picior în fața televizorului sau la o cafenea și de aceea țara voastră, România, arată cum arată. Să știți că voi sunteți de vină.

Campania „Vreau președinte” nu este un proiect pentru a face sau a pune un președinte, ci este un proiect editorial care vrea să măsoare, să analizeze, să cuatinfice și să urmărească ce fac cei care vă cer votul, cei care se luptă pentru a ajunge la Cotroceni.

Dacă voi nu îi veți măsură și cântări, s-ar putea să ajungem cu toții „credite neperformante” și atunci vom fi din nou niște asistați, așa cum suntem acum, de FMI, de Bruxelles, de bănci sau de creditori.

Nu puteți prospera și vă descurca singuri într-o țară și o economie care în loc să crească se retrânge.

„Vreau președinte” înseamnă vreau o economie mai bună, o educație mai bună, o sănătate mai bună, o infrastructură mai bună, taxe mai bune. Dar pentru asta voi trebuie să cereți socoteală așa cum vi se cere vouă socoteală în fiecare zi.